Copilăria este locul în care se formează mintea subconștientă. Este, de asemenea, locul unde învățăm cum procesăm emoțiile, cum arată relațiile, cum să ne setăm limite și multe alte comportamente și obiceiuri pe care le ducem cu noi toată viața.
Ideal, părinții noștri sunt două persoane conștiente de sine, care își văd și își aud copiii ca ființe unice, cu propriile nevoi. Realitatea este că trăim într-o cultură care nu învață conștiența, iar majoritatea dintre noi ne-am născut din părinți inconștienți.
Acești părinți, la rândul lor, repetă tipare și obiceiuri învățate, adesea funcționând dintr-un spațiu rănit, cu emoții neprocesate.
Este important să înțelegem: părinții pot oferi doar ceea ce au învățat să-și ofere lor înșiși. Și noi, la rândul nostru, putem da mai departe doar ce am exersat să ne oferim nouă.
Lucrez de ani de zile cu femei care ajung în terapie din motive aparent diferite: probleme în relații, anxietate, oboseală, sentimentul de „nu sunt suficientă”, nevoia de control, confuzie identitară, tulburări de alimentație sau obiceiuri autodistructive. Dar în profunzime, toate au rădăcini comune: comportamente învățate în copilărie.
De multe ori îmi spun: „dar copilăria e trecută, ce sens are să mă mai uit acolo?” Sau „dacă acolo am învățat cum funcționez, sunt condamnată pe viață?”
Adevărul este că putem fi loiali trecutului și în același timp să alegem altceva. Avem această șansă rară ca adulți: să ne vindecăm, să alegem conștient cum vrem să trăim.
Acest proces se numește reparenting – reparentalizarea. Adică, să ne oferim acum, ca adulți, ceea ce nu am primit ca și copii.
👩⚕️ În cabinet, am însoțit o femeie care a crescut cu o mamă extrem de critică. Ani de zile s-a întrebat „de ce nu pot să fiu mulțumită de mine?” și muncea peste măsură ca să demonstreze că merită iubirea. În procesul terapeutic, și-a dat seama că vocea mamei a devenit vocea ei interioară. A început să o observe, să o confrunte și să o înlocuiască treptat cu o voce blândă, a adultului care o îngrijește.
Un alt exemplu este al unei cliente care, în copilărie, avea un tată absent și o mamă bolnavă. A crescut cu ideea că trebuie să aibă grijă de toți, să nu fie „o povară”. În viața adultă, a devenit femeia pe care te poți baza oricând — dar care, în sinea ei, era epuizată și singură. Reparenting-ul a însemnat pentru ea să învețe să ceară ajutor, să spună „nu pot acum” și să-și acorde sprijin fără vinovăție.
🔑 Reparenting-ul înseamnă să devenim acel adult pe care copilul din noi și l-ar fi dorit. Nu pentru că părinții noștri sunt „răi”, ci pentru că și ei au trăit fără sprijinul de care aveau nevoie. Ei au făcut ce au știut. Acum e rândul nostru să facem mai conștient.
Cei 4 piloni ai reparenting-ului sunt:
- Disciplină blândă – Nu pedeapsă, ci structură. Promisiuni mici respectate zilnic. De exemplu, să te culci la ora propusă. Sau să te ții de o pauză de 10 minute fără telefon.
- Reglare emoțională – Nu mai fuge de ce simți. Observă, stai cu emoția, întreabă-te: „Ce am nevoie acum?”
- Autîngrijire profundă – Somn, hrană, mișcare, spațiu pentru tine. Nu doar răsfăț ocazional, ci grijă zilnică.
- Bucurie și joc – Redescoperă ce îți place, ce te încarcă. Pictează, dansează, plimbă-te fără scop. Bucuria e medicament pentru suflet.
🪞 Poți începe chiar azi. Cum?
- Respiră. Amintește-ți că nu e un proces de o zi sau o lună. Nu te grăbi. Nu e competiție.
- Fă o promisiune mică pe care o poți respecta zilnic. Ex: 5 minute de mișcare, o masă caldă gătită acasă, un jurnal de seară. Atât cât să reușești.
- Vorbește cu cineva apropiat despre ce faci. Un prieten, un terapeut, un partener. Nu e nevoie să le spui părinților tăi. Acest proces e despre tine.
- Folosește această întrebare ca mantră: „Ce pot să-mi ofer acum?” Răspunsurile pot fi simple: o pauză, apă, liniște, afecțiune. Învață să te asculți.
- Sărbătorește fiecare reușită. Spune-ți: „Am fost acolo pentru mine azi.” Validează-te. Nu mai aștepta recunoaștere din exterior.
Reparenting-ul este muncă de suflet. E o reconstrucție blândă a relației cu tine. Și este posibilă, indiferent de ce ai trăit. Ai voie să-ți fii părinte acum.
Dacă simți că vrei sprijin pe acest drum, poți începe chiar azi cu o ședință de terapie. Te pot ghida în acest proces profund. Programează o ședință și hai să o facem împreună.
